- Accueil
- > MEDIEREA DISPARE,DAR NU SE PREDA!
Medierea nu mai este spectaculară şi, deci, manipulativă în cazul organizatorilor,asa zisi formatori in domeniul medierii.Medierea s-a retras, a devenit invizibilă. Unii , cred/speră că ea dainue, din nefericire ,e cu totul altfel. Ne-am săturat, şi pe bună dreptate, de formatori,,vedetă » care se prefac cand spun cursantilor ca medierea este calea de solutionare a unui conflict. Mediere-spectacol, masificante, şi mediere-poveste devin, sub ochii noştri, istorie.
Problemă: deşi medierea s-a retras şi s-a despectacularizat, să fi dispărut ea oare cu totul? Eu, unul, mă îndoiesc. Consider chiar că ea poate deveni astfel cu atît mai perversă, împingînd şi mai departe dezumanizarea : medierii « cu faţă umană » îi ia locul acum medierea, manipularea oarbă, fără faţă, « automată »a unor grupuri de interese.
Principii,nu există « direct », disponibilitate neutră; nu există non-mediere şi non-intervenţie « mediatoare ». Sperantele nu plutesc în aer, nu sînt un produs natural, cineva le fabrică printr-o intervenţie « creatoare », undeva ele apar printr-o interacţiune şi, mai ales, în urma unei intenţii specifice de « schimb ». Speranta, presupune obiectivare, exteriorizare, înscriere, înregistrare, « reificare » pe un suport oarecare,transmis cu buna stiinta,perversa. Chiar şi atunci cînd este produsă pentru a fi « secretizată », chiar şi atunci cînd uităm o informaţie,speranta este deja şi rămîne esenţialmente exterioară şi publică, deci accesibilă, manipulabilă în orice sens al mediatorilor.
Speranta nu are nici început, nici sfîrşit.Comunitatea mediator-formator,producătoare ale informaţiei-sperantei, nu sînt una singură şi nici măcar foarte discrete, ci formează întotdeauna (în toate sensurile acestui cuvînt) lanţuri. Pentru a putea să participi la informaţie-speranta, sau să-ţi dai, aşa cum se întîmplă în momentul de faţă, , iluzia acestei , trebuie să intri în lanţuri, iar lanţurile, niciodată şi prin definiţie, nici nu încep, nici nu se termină cu tine, aşa cum vrei, cum îţi propui să crezi. Tocmai posibilitatea de « a da mai departe », de a transmite, deci de a interveni activ, ca receptor-producător al sperantei, de a-ţi acorda această putere şi de a-ţi atribui acest statut de subiect « tare » face ca lanţul informaţiei să fie indestructibil şi ca nimeni să nu fie, să nu poată fi – chiar dacă se autoflatează că va fi fiind – primul, « sursă » sau « origine » a sperantei. Pur şi simplu, ca să apară şi ca să existe, informaţia-speranta presupune « manipularea » Speranta conţine, prin însăşi modul său de apariţie şi de constituire, în însăşi « ontologia » ei, posibilitatea manipulării negative, a distorsionării semnalului.Speranta are « sursă », e mediere pură, la nesfîrşit cu tine insuti. Speranta nu este dată şi stabilă asemeni unui pachet care ar trece apoi din mînă în mînă ,ci devine şi se schimbă în permanenţă, este « distorsionată » tot timpul, tocmai pentru a putea fi, deci a putea « curge », « trece », a fi relansată şi retransmisă de formatori catre victime-mediatori
Or, tocmai asupra noilor posibilităţi şi instanţe de mediere se impune să medităm, încetînd a ne mai felicita « tinereşte » pentru cît de mediatori vom fi devenit, în sfîrşit, spre deosebire de bieţii, troglodiţii de strămoşi, fie şi imediaţi, ai noştri, care stăteau ca proştii să soarbă, infantil, poveşti despre realitate de pe buzele unor semeni de-ai lor.
Şi uite-aşa s-a ajuns cu discuţiile la problema medierii şi a stilului folosite de formatori in mediatori, vechi şi noi, denunţîndu-se, de fapt, sub-limbile şi sub-stilurile încurajate şi propagate de forul suprem al medierii,care de altfel toti membri sai sunt formatori de mediatori-someri
Acest articol constituie un pamflet.
Mediator
Tatu Tudor
