In cazul unei medierii,cand partile fac parte din etnia rroma,mediatorul trebue sa cunoasca unele aspecte legate de cultura si traditiile acestora.In articolul de fata voi face referirii decat la unele traditii si proceduri folosite de catre rromi in rezolvarea conflictelor,precum si prezentarea dialectelor si a obiceiurilor etniei.
Ca fiecare comunitate,comunitatea rroma are obiceiurile si traditiile sale.La baza oricarei comunitati de rromi sta judecata tiganeasca,cunoscuta sub denumirea de « stabor »,cuvant inventat de rromi in epoca ceausista.Staborul sau judecata tiganeasca sta la baza aplanarii si stingerii conflictelor aparute in cadrul etniei intre membrii acesteia.In functie de gravitatea faptei la judecata tiganeasca participa unul sau trei judecatori.Actul de justitie se savarseste de regula ziua,la pranz,cu participarea comunitatii,de buna voie.Daca judecata nu se termina pana la apus,cazuri destul de rare aceasta se suspenda, reluanduse a doua zi.
Recurgerea la stabor se infaptuieste de catre parti la libera alegere a acestora.In timpul judecatii nu se noteaza nimic,partile isi expun pe rand motivele,sunt audiati martori,nefiind o regula,se administreaza probe iar la final se da verdictul.Judecatorul trebuie sa fie un om cu memorie buna, respectiv nu trebuie sa se faca de rusine si sa uite vreun detaliu al judecatii.La un stabor vorbeste intai acuzatorul si martorii lui.Urmeaza apararea si martorii acestuia.Daca un tigan acuza sau se apara,prin juramant judecatorul ii da dreptate imediat.Juramantul in stabor este o dovada inconstestabila.Dupa ce audiaza pe toata lumea,judecatorii aleg dintre cei de fata un numar de asistenti si se retrag cu acestia la dezbatere.Pedeapsa se da exclusiv in bani.In cazuri mai speciale,cel care se considera nedreptatit poate face recurs la o alta instanta tiganeasca.Daca si acea instanta da aceeasi sentinta,partile in conflict trebuie sa respecte decizia.Altfel,risca excluderea din comunitate.In cazul in care judecatorii au gresit, ei decad din statutul pe care il au in comunitate.Pedepsele numai sunt la fel de aspre ca in trecut,cand vinovatul era legat de nicovala instalata in centrul cortului (in cazul tiganilor nomazi) si era judecat,cel judecat era pedepsit in functie de vina.Ori era amendat,ori era tuns pe o parte a capului iar la femei li se taiau nasul sau o ureche.Tunsoarea era rusinoasa si jignitoare pentru ca la caldarari pletele erau o mandrie.Daca fapta era grava vinovatul era batut-amendat,tuns si,de multe ori alungat din comunitate.In prezent in comunitatea caldararilor pedepsele sunt mai blande,se iarta prima data si se sfatuieste de bine,a doua oara este amendat si daca de aceasta data nu face ce trebuie este silit de catre comunitatea s-o faca.Judecata tiganeasca este un obicei aparut in comunitatile de pe teritoriul Indiei si s-a transmis pana in zilele noastre intr-o forma alterata de schimbarile sociale prin care au trecut rromii,dar si de regulile statelor in care traiesc.Daca in trecut era singura lege careia ii erau supusi tiganii nomazi din toate colturile lumii,astazi rromii au invatat ca-pana la urma ii doare mai tare dreptatea in salile de judecata.Vointa staborului nu are nici o valoare in fata celei exprimate de judecator.
LEGILE PE CARE TREBUIE SA LE RESPECTE TIGANII
-Sa nu omori un alt tigan.
-Sa nu lovesti un alt tigan
-Sa nu furi de la un alt tigan
-Sa nu iei nevasta unui alt tigan
-Sa nu minti un alt tigan
-Sa nu calomniezi un alt tigan
-Sa nu juri stramb in fata altui tigan
-Tiganca sa nu treca prin fata unui alt tigan,si numai prin spatele acestuia pentru ca ii poate face rau si plateste
-Tiganca nu trebuie sa treaca prin fata unuianimal copitat(vaca,oaie,cal,capra) pentru ca i face rau si ii plateste stapanului animalului
-Sa respecte decizia judecatorului
JURAMINTE TIGANESTI
-Tiganii nu jura pe Biblie si nu se inghesuie sa jure pe icoane.In general se jura pe carnea de porc si un ban pus deasupra sau pe o tigare rupta in doua si pus cruce.Se mai jura cu banul intre dinti.Aceste obiecte sunt considerate diabolice,un lucru pacatos.Juramantul se rosteste: »Asa cum se topeste untura din carne asa sa se topeasca si zilele mele daca….. »
-In general denunturile nu sunt apreciate in randul etniei rrome.Cel mai vinovat e considerat autorul moral al incalcarii datinilor.De exemplu,daca un tigan surprinde o neregula grava si o face publica in comunitate,in urma acestui denunt, un alt tigan isi raneste semenul la nervi,denuntatorul este considerat vinovat,chiar daca ceea ce a spus el a fost adevarat.
STABORUL DECIDE CAUZELE DE DIVORT
La judecata tiganeasca se ajunge mai ales in materie de probleme conjugale,in care justitia nu are cum sa-si spuna cuvantul,pentru ca in comunitatile rromi o familie nu ajunge niciodata la starea civila,femeile fiind practic doar concubine.Cununia civila se face dupa ani de zile daca este neaparat necesara pentru unele interese ale familiei,nici decum nu este un mijloc de convietuire a celor doi soti.Despartirea nu se face prin divort si se apeleaza la judecata tiganasca.
Staborul este chemat in cazul in care femeia isi inseala barbatul sau atunci cand un barbat insurat face avansuri unei fete necasatorite.Cele mai controversate cazuri sunt in care o fata este logodita de mic copil cu un barbat,dar ii fura inima altul care este neinsurat.Cea mai grea pedeapsa este administrata femeilor adulterine.Si la ora actuala se practica in unele comunitati din lume obiceiul taierii nasului la femei in caz de adulter.
NUNTA
La tigani se practica furatul fetelor in special la nomazi.Daca uni baiat ii place de o fata si simte ca familia fetei nu il acepta,el isi asuma unele riscuri fara sa isi dea seama de ele,fugind cu fata.Consecintele acestui gest se rasfrang asupra familiei baiatului.Daca fata accepta sa se casatoreasca cu cel care a furato,atunci familia baiatului trebuie sa plateasca familiei fetei o taxa(gloaba).Daca fata nu este de acord cu aceasta casatorie,dar nu s-a ajuns la punctul de a profita de ea,parintii fetei cer o suma cu ajutorul careia se spala rusinea familiei.In cazul in care s-a profitat de fata,si fata nu vrea sa se casatoareasca se cere o suma foarte mare,sau daca nu, se apeleaza la formele de justitie ale tarii.Laieti isi marita fetele si le arvunesc de la varstele de la 9-13 ani, ba chiar le marita la varsta de 13 ani.Fetele nu aleg mirele,acesta fiind ales de catre parinti.Cand arvunesc fetele cer si cota de vanzare in schimbul galbenilor mari.Costorarii au aceleasi principii ca si laietii.
Ursarii, la logodirea fetelor cer ca familia baiatului sa plateasca consumatia care se face,vin,pasari,tuica si pe langa acestea fiecarele din rudele apropiate fetei,frati,nepoti,veri sa primeasca cate o pereche de cizme(bilgheri sau pantofi cu scartietoare.
Caramizarii,Spoitorii,Tiganii nomazi,practica o casatorie fara sa ceara bani
DIALECTELE TIGANESTI
Tiganii se deosebesc dupa dialectul limbii tiganesti (rromai) pe care il vorbesc. In functie de dialect tiganii se impart in:
- Nomazi
– laietii – sunt tiganii cu plete; femeile sunt cunoscute dupa banii prinsi in par. Mai sunt de remarcat prin prin varsta frageda a casatoriei copiilor. Principala lor preocupare este prelucrarea aramei in diferite forme (vase de gospodarie).
– tiganii care sau mai românizat
– costorarii – au alt principiu de hoinarit, ei deplasandu-se la cateva zeci de kilometrii de locul de bastina
– ursarii – sunt tiganii care umblau cu ursul prin comunele invecinate de locul unde stateau temporar.
- Caramizari sunt cei care se ocupa cu producerea de caramida, cei care s-au statornicit mai repede.
- Moricaschii sunt tigani asemanatori laietilor numai ca femeile nu poarta bani in par, nu poarta plete, dar au mustatile foarte mari, si palarie (obligatoriu), mai temperamentali
- Balacioestii sunt tigani putin deosebiti de moricaschii cu port asemanator, mai temperamentali,
- Chainari sunt tigani asemanatori cu moricaschii, care abuzeaza de teritoriu, adica daca intalneau tigani in zonele in care ei locuiesc, sechestrau bunurile(banii) acestora daca erau datori in neam.
- Cocalarea tigani care in trecut locuiau pe langa gropile oraselor dar la ora actuala sunt unii ditre tiganii românizati. Un temperament asemanatori cu chainarii.
- Bilaitorea sunt tiganii care prelucreaza materialele pretioase (argint,aur) in diferite podoabe au un temperament asemanator moricaschii
- Tiganii de vatra sunt tiganii care nu mai sunt cunoscatori de limba tiganeasca (fierarii)
au firea simpla fara un temperament deosebit.
- Rudarii sunt tiganii care s-au format printr-o casatorie mixta asemanatori tiganilor de vatra, nemaicunoscand limba tiganeasca, (se ocupa cu prelucrarea lemnului).
- Tismanarii formati dupa casatoriile mixte, nu cunosc bine limba tiganeasca atat rudarii, tiganii de vatra si tismanarii nu se incadreaza decat foarte rar in judecata tiganeasca) sunt:
-muzicanti
-comercianti
-bisnitari.
La efectuarea unei medieri,cand partile fac parte din comunitatile de rromi,mediatorul trebuie sa tina cont de aspectele sus-mentionate privind obiceiurile si etnia din care fac parte,neachiesand insa la acestea,impunandu-si propriile reguli de mediere.In cazul in care partile solicita si interventia unei alte parti(bulibasa) din comunitate,de regula mediatorul in urma sfatuirii cu partile este bine si se recomanda acceptarea partii straine insa cu respectarea procedurilor medierii.La alegerea intervenientului(a bulibasei) mediatorul trebuie sa tina cont de moralitatea acestuia si influenta pe care o are in randul comunitatii respective.Mediatorul nu trebuie sa achieseze la hotararea intervenientului propus de catre parti,atragandui-se atentia ca rolul sau este unul consultativ si nu decizional.Tot odata se recomanda si folosirea unui translator de etnie rroma,de dialect corepunzator intrucat partile au tendinta de nu a folosi pe durata desfasurarii procesului de mediere limba romana efectiv imbinand cele doua limbi in cazulin care intervine un avantaj reciproc.Pe de alta parte,partile provenind din acesta etnie,au un grad foarte scazut de cultura si nu inteleg unii termeni,este recomandat ca pe parcursul procesului de mediere,mediatorul sa foloseasca termeni cat mai populari,cunoscuti partilor,chiar sa foloseasca in discutiile cu partile termeni sau cuvinte din vocabularul acestora cu respectarea decentei.Ca o recomandare,la efectuarea unei medieri in care partile sunt de etnie rroma se recomanda comedierea folosinduse doi,chiar trei mediatori,pentru a preintampina unele dificultati.Tot o data medierea sa se faca cu cat mai putine persoane si in numar egal,fata de ambele parti.
Societatea romaneasca fiind in continua transformare iar mentalitatea omului, catre pozitiv avanseaza odata cu transformrile,consider ca etnia rroma percepe sa inlature cutuma,obiceiurile stravechi si sa se alinieze acestor transformari iar in litigiile aparute,prezente si viitoare in randul comunitatilor de rromi sa fie rezolvate prin mediere si sa nu se mai recurga la judecata tiganeasca,ea trebuie sa ramana istorie.
Mediator
Tudor Tatu
În România, medierea este reglementată prin Legea nr. 192/2006 privind medierea si organizarea profesiei de mediator. Conform art. 1 alin. 1 din Lege „Medierea reprezintă o modalitate facultativă de solutionare a conflictelor pe cale amiabilă, cu ajutorul unei terte persoane specializate în calitate de mediator, în conditii de neutralitate, impartialitate si confidentialitate”.
Familia traditională romaneasca nu mai este ce a fost odată. Instituta căsătoriei nu s-a demodat încă, dar varianta divortului este adoptată mult mai usor decât odinioară.
Experientele mai multor tări în acest domeniu demonstrează faptul că recurgerea la medierea familială ar putea:
-să îmbunătătească comunicarea între membrii familiei;
-să reducă proportiile conflictului dintre părtile aflate în litigiu;
-să conducă la o rezolvare amiabilă;
-să asigure continuitatea legăturilor dintre părinti si copii;
-să contribuie la reducerea costurilor economice si sociale produse de separare sau divort, pentru părti;
-să reducă perioada de timp necesară solutionării conflictului;
Medierea familială poate fi aplicată în orice litigiu dintre membrii aceleiasi familii între care există legături de sânge sau prin căsătorie, precum si a celor între care există sau au existat legături de familie, asa cum prevede legislatia natională.
Medierea poate fi considerată o metodă adecvată ce permite părintilor să organizeze sau să reorganizeze custodia si dreptul la vizită, sau să rezolve neîntelegerile apărute ulterior hotărârilor care privesc aceste chestiuni.
Medierea familială nu este un remediu universal care permite rezolvarea tuturor problemelor familiale evitând astfel supraîncărcarea jurisdictiilor competente pentru litigiile familiale (adică divortul, supravegherea si dreptul la vizită, pensia alimentară,partajul bunurilor, succesiunea etc).
Este important a se evita ca medierea în justitie să nu devină calea rapidă si mai putin costisitoare care va fi rezervată celor care nu pot plăti justitia clasică; medierea în justitie nu trebuie să devină justitia celor săraci.
Egalitatea sexelor este garantată în medierea familială la fel ca si în sistemele de justitie familială în general. În orice mediere familială, se supravegheza ca nici bărbatul, nici femeia să nu se afle pe pozitie de inferioritate din cauza unei inegalităti de putere – fie că aceasta se datorează violentelor suportate de una din părti, incapacitătii sale de a-si prezenta clar punctul de vedere (spre exemplu,din cauza problemelor de toxicomanie, alcoolism sau sănătate mintală), pozitia sa dezavantajată pe plan afectiv sau financiar (spre exemplu, din cauza că se ocupă de copii si nu a lucrat în afara familiei). Atunci când, din cauza unui astfel de dezechilibru de puteri, medierea familială duce la un acord în mod vădit inechitabil, el nu trebuie să fie garantat de mediator, nici aprobat de un judecător.
Primul scop al medierii nu este de a usura activitatea instantelor judecătoresti, ci de a restabili, cu ajutorul unui profesionist instruit pentru mediere, comunicarea redusă între părti.
Medierea se desfăsoară, atât la initiativa proprie si voluntară a părintilor care se adresează unui mediator profesionist cu ajutorul căruia ei să hotărască împreună un proiect de viată, durabil pentru ei si pentru copii lor, cât si la sugestia instantelor de judecată.
Medierea familială este un dialog desfăsurat într-o atmosferă pasnică, menit să înfrunte si să rezolve conflictele chiar în momentul despărtirii, restabilind o comunicare între părti. Medierea familială este o modalitate prin care cuplurile care se despart sau care s-au despărtit deja pot alege să înfrunte si să-si rezolve conflictele, în scopul ajungerii la un acord care să corespundă nevoilor fiecărui membru al familiei, într-un mod avantajos pentru toti, astfel încât toate părtile să câstige si niciuna să nu piardă.
Medierea familială,
- nu este terapie de cuplu sau familială.
- nu este consultantă juridică.
- nu impune acorduri care să nu fie hotărâte de persoanele implicate.
La medierea familială se poate apela:
- inainte de începerea procesului de divort;
-in timpul divortului.
-după divort în cazul în care este necesară revizuirea întelegerilor precedente.
În momentul de criză pe care îl reprezintă despărtirea, copiii resimt tristete,durere, frică, sentimentul de pierdere, vină, fantezii de reîmpăcare, mânie, senzatii de singurătate, dificultăti în raporturile cu părintii, dar si cu ceilalti oameni. Sunt fenomene normale, temporare, legate în mod firesc de despărtire si destinate să se rezolve în timp, dacă părintii sunt în măsură să protejeze copiii de aspectele conflictuale cele mai încrâncenate, garantându-le posibilitatea mentinerii unui raport apropiat cu ambii părinti, evitând a-i folosi ca un instrument de luptă în conflict.
Dar copilul nu este singurul care suferă; si părintii riscă să rămână încarcerati într-o situatie dramatică pentru că, fiind legati afectiv de propriii copii, se găsesc în dificultatea de a nu se întelege, de a nu colabora pentru bunăstarea lor.
Medierea familială îsi propune să mentină ambele părti responsabile, evitând notiunea de victorie a unei părti sau a alteia si comparatia dintre părinti « buni » si părinti « răi ».
În cadrul procesului de mediere se pot rezolva de asemenea si problemele privind împărtirea bunurilor comune, evitând procesele lungi si costisitoare, financiar si emotional, spre binele părintilor si al copiilor.
Medierea familială nu trebuie să aibă niciodată loc la domiciliul părtilor sau al mediatorului.
În cadrul medierii se oferă:
-un loc neutru de întâlnire.
-un specialist care ajută părtile să găsească propria cale de întelegere, cea mai satisfăcătoare pentru ei si pentru copiii lor.
-timpul necesar pentru a ajunge la o întelegere.
-confidentialitate.
Idealul ar fi ca părtile să apeleze la mediere înainte de începerea procesului de divort, dar medierea se dovedeste în egală măsură eficace si ulterior acestui moment.
Cazurile de violentă în familie pot fi supuse medierii la cererea părtilor.
Persoanele cu atributii în instrumentarea unui caz de violentă în familie vor îndruma părtile în acest sens.
Prevenirea situatiilor conflictuale si medierea între membrii familiei se realizează prin intermediul consiliului de familie sau de către mediatori autorizati.
Dacă doresti ca fostul partener să nu-ti cunoască actuala adresă si numărul de telefon, deoarece a fost violent si te temi pentru securitatea ta si a copiilor, este bine să îi comunici acest aspect mediatorului. Acesta poate stabili si locuri separate pentru asteptare astfel încât părtile să nu se întâlnească înaintea medierii. Medierea familială este pentru toate tipurile de persoane: căsătorite si necăsătorite, tineri si bătrâni, cu sau fără copii, bunici, părinti vitregi si chiar copii, dar este, în principal, pentru părintii a căror căsnicie a luat sfârsit.
Ce se poate media:
• contactele părintilor cu copiii,
• locuinta copiilor;
• comunicarea;
• suportul financiar;
• petrecerea vacantelor si sărbătorilor;
• împărtirea proprietătilor;
• împărtirea lucrurilor pe care le posedă;
• pensia;
• datoriile;
• cine are grijă de rudele în vârstă;
• educatia copiilor.
Timpul mediu alocat medierii este de 4-5 sedinte si depinde de circumstantele individuale, de numărul si complexitatea problemelor care trebuie rezolvate si de flexibilitatea părtilor privind zilele de întâlnire.
Întrebările obisnuite sunt:
- cu cine vor locui copiii?
- cine va decide în privinta vietii de zi cu zi?
- când îsi va petrece timpul cu ei si celălalt părinte?
- cu câti bani va contribui fiecare părinte la cresterea lor?
- cine va plăti facturile?
- cine va sta în casa familială?
- cum se va împărti totul?
- dar conturile bancare?
- un sot va continua să-l întretină pe celălalt după căsătorie? Dacă da, pentru cât timp?
Oricare dintre soti poate părăsi medierea, în orice moment, dacă i se pare că nu dă rezultate.
Mediatorul nu ia locul avocatului, iar părtile sunt încurajate să angajeze un avocat cu care să parcurgă întelegerea finală înainte de a o semna.
Câteodată, oamenii vorbesc, dar nu se înteleg complet unii pe altii. Este posibil să nu cunoască anumite lucruri sau să le vadă diferit. Mediatorul va reformula informatia astfel încât ea să fie transmisă corect si înteleasă.
În ceea ce priveste participarea copiilor în cadrul medierii familiale, mediatorii nu au un punct de vedere comun; totusi, ei respectă o regulă fundamentală: copilul trebuie ferit de toate situatiile care l-ar confrunta cu decizii ce nu au fost asumate de ambii părini. Introducerea sa în procesul de mediere presupune că părintii au convenit deja asupra organizării vietii după divort si asupra consecintelor acestuia. Aceasta însemnă că minorul poate fi prezent la finalul medierii, pentru a-si asculta părintii care îi prezintă deciziile luate. Astfel, copilul nu poate orienta deciziile părintilor, dar le furnizează informatii suplimentare, de exemplu privind optiunea scolară sau petrecerea timpului liber.
Mediatorul acorda o atentie sporită bunăstării si interesului superior al copilului, încurajeaza părintii să se concentreze asupra nevoilor copilului si trebuie să le reamintească părintilor faptul că principala lor responsabilitate este de a asigura bunăstarea copiilor lor, precum si necesitatea de a-si informa si consulta copiii în acest sens.
Copii se simt adesea fără putere, lăsati pe dinafară, atunci când părintii se ceartă pentru ei. Participarea în acest fel la procesul de mediere îi poate ajuta.Medierea nu este asa de stresantă ca un proces în instantă. Acest lucru nu este tocmai adevărat – medierea este stresantă în alt mod. Nu este atât de formalizată precum instanta, dar poate fi stresant să vorbesti fată în fată cu fostul partener atunci când încă ai resentimente privind despărtirea. În situatia în care nu puteti să stati în aceeasi cameră cu fostul partener, unii mediatori pot oferi mediere
cu părtile aflate în camere diferite, el urmând să se deplaseze dintr-o cameră în alta.
La finalul medierii, nu ar trebui să simtiti că există un „câstigător” si un „pierzător”, ci că ati ajuns la un aranjament pentru viitor pe care amândoi puteti să-l respectati.
In cazul divorturilor cu partaj,taxele nu mai sunt platite,ori daca solutionarea prin mediere a survenit in timpul procesului taxele ce au fost platite se restitue la solicitarea partilor.
Mediator
Tudor Tatu