JURNALUL MEDIEREA

Strasbourg, 7 decembrie 2007
CEPEJ(2007)14
COMISIA EUROPEANĂ PENTRU EFICACITATEA JUSTIŢIEI(CEPEJ)
LINIILE DIRECTORII REFERITOARE LA AMELIORAREA PUNERII ÎN APLICARE A
RECOMANDĂRILOR EXISTENTE CU PRIVIRE LA MEDIEREA ÎN MATERIE CIVILĂ ŞI FAMILIALĂ

Introducere
1. În cadrul celui de-al treilea Summit al Consiliului Europei (Varşovia, mai 2005), Şefii de State şi uverne şi-au luat angajamentul «să facă uz din plin de potenţialul normativ al Consiliului Europei »şi să promoveze «punerea în aplicare şi dezvoltare a instrumentelor juridice şi mecanismelor de ooperare juridică». În egală măsură ei au decis «să ajute statele-membre în efectuarea justiţiei cuechitate şi rapiditate şi să dezvolte măsurile alternative de reglementare a litigiilor».
2. În lumina acestor decizii, CEPEJ, unul din obiectivele statutare ale căreia constă în a permite o mai ună aplicare a instrumentelor juridice internaţionale ale Consiliului Europei cu privire la eficacitateaşi echitatea justiţiei, a înscris o nouă acţiune în lista priorităţilor: facilitarea aplicării efective a nstrumentelor şi normelor Consiliului Europei cu privire la modurile alternative de reglementare alitigiilor.
3. Grupul de lucru cu privire la mediere (CEPEJ-GT-MED)1 a fost creat în vederea examinării mpactului, în statele-membre, a Recomandărilor pertinente ale Comitetului de Miniştri, în deosebi :- Recomandarea Rec(98)1 cu privire la medierea în materie familială ;
- Recomandarea Rec(2002)10 cu privire la medierea în materie civilă ;
- Recomandarea Rec(99)19 cu privire la medierea în materie penală ;
- Recomandarea Rec(2001)9 cu privire la modurile alternative de reglementare a litigiilor între
autorităţile administrative şi persoanele private,ar în egală măsură în vederea recomandării măsurilor specifice destinate să faciliteze aplicarea lorefectivă în scopul ameliorării aplicării principiilor medierii conţinute în aceste Recomandări.
4. Acest document se referă la Recomandarea Rec (98)1 cu privire la medierea în materie familială şi ec(2002)10 cu privire la medierea în materie civilă. Alte două Recomandări cu privire la medierea înmaterie penală şi la modurile alternative de reglementare a litigiilor între autorităţile administrative şi ersoanele private necesită o atitudine specifică şi sunt tratate în documente separate.

5. În cadrul primei reuniuni a Grupului de lucru (Strasbourg, 8 -- 10 martie 2006), a fost elaborat un hestionar în scopul determinării nivelului de cunoaştere în statele-membre a Recomandărilormenţionate mai sus şi pentru a determina în deosebi dezvoltarea modurilor alternative a reglementării itigiilor între autorităţile administrative şi persoanele private la nivel naţional, în conformitate cuprincipiile care sunt aici menţionate. Chestionarele au fost adresate la 16 state reprezentative.
6. Au fost primite 52 răspunsuri la chestionar din statele-membre şi de la practicieni şi a fost pregătit n raport de sinteză de către expertul ştiinţific, dl Julien LHUILLIER (Franţa).

7. Aşa cum se putea de aşteptat, între statele-membre există deosebiri importante în legătură cu
dezvoltările medierii victimă-delincvent şi acest fapt se datorează următoarelor obstacole:
- lipsa de sensibilizare cu privire la mediere;
1 CEPEJ-GT-MED este compus după cum urmează : dna Nina BETETTO (Slovenia), dna Ivana BORZOVÁ (Republica ehă), dl Peter ESCHWEILER (Germania), dna Maria da Conceição OLIVEIRA (Portugalia), dl Rimantas SIMAITIS –Preşedinte -- (Lituania), dl Jeremy TAGG (Regatul Unit), dna Anna WERGENS (Suedia).
3 costurile relativ înalte ale medierii pentru părţi şi dezechilibrul financiar;- divergenţe în formarea şi calificările mediatorilor;
- divergenţe cu privire la rolul şi garanţiile principiului confidenţialităţii.
8. Ţinând cont de aceste obstacole, Grupul de lucru a elaborat următoarele linii directorii care nu u un caracter de constrângere, cu scopul de a facilitata statele membre în aplicarea Recomandării cuprivire la medierea în materie familială şi în materie civilă.
9. În cadrul stabilirii acestor linii directorii, Grupul de lucru a luat în consideraţie lucrările CNUDCI Comisia Naţiunilor Unite pentru dreptul comerţului internaţional), a Uniunii Europene şi a altorinstituţii în materie de mediere.
1. DISPONIBILITATE
10. În vederea dezvoltării unei disponibilităţi egale a serviciilor de mediere, ar trebui de luat măsuri
pentru promovarea şi organizarea unor sisteme eficace de mediere într-un spaţiu geografic cât mai vast osibil.

1.1. Susţinerea acordată statelor membre în proiectele de mediere
11. Statele membre ar trebui să recunoască şi să promoveze dispozitivele de mediere existente şi cele oi create contribuind la aceasta prin susţinere financiară sau de altă natură. Odată ce astfel deprograme de mediere sunt puse în aplicare cu succes, statele membre sunt încurajate să lărgească isponibilitatea lor prin intermediul informării, instruirii şi supravegherii.

1.2. Rolul judecătorilor
12. Judecătorii au un rol important în dezvoltarea medierii. Ei ar trebui să fie capabili de a furniza nformaţii, de a organiza şedinţe de informare cu privire la mediere şi, în caz de necesitate, de a invitavictimele şi/sau delincvenţii să recurgă la mediere şi/sau să trimită dosarul la mediere. Statele membre unt încurajate să stabilească şi/sau să amelioreze cooperarea între autorităţile judiciare penale şiserviciile de mediere cu scopul de a răspunde mai eficace victimelor şi delincvenţilor. Este deci mportant de a veghea ca aceste moduri să fie disponibile, fie prin crearea serviciilor de mediere pelângă tribunale, fie orientând părţile la listele cu agenţii de mediere.
1.3. Rolul avocaţilor
13. Codurile de conduită a avocaţilor ar trebui să includă o obligaţie sau o recomandare care ar propune, în anumite cazuri, modurile alternative de reglementare a conflictelor, dintre care medierea,înainte de a iniţia o procedură în faţa tribunalelor, şi furnizarea informaţiilor şi consultaţiilor pertinente lienţilor lor la acest subiect.

14. Barourile şi asociaţiile profesionale de avocaţi ar trebui să dispună de listele agenţilor de mediere i să le difuzeze printre avocaţi.

1.4. Calitatea dispozitivelor de mediere
15. Este important ca statele membre să ţină la un control continuu dispoziţiile lor în materia medierii ât şi proiectele pilot în curs şi să pună în aplicare o evaluare externă şi independentă. Unele criteriicomune referitoare la unele aspecte de evaluare atât calitative cât şi cantitative ar trebui să fie laborate pentru a permite compararea calităţii dispoziţiilor în materie de mediere.

1.5. Confidenţialitatea
16. Principiul confidenţialităţii este esenţial pentru instituirea încrederii între părţile în procesul de ediere şi rezultatele sale. Din acest punct de vedere, întinderea confidenţialităţii ar trebui să fiedefinită la toate nivelurile procesului de mediere, cît şi în afara concluziilor sale. Statele membre sunt ibere să decidă, în conformitate cu tradiţia juridică şi practica naţională, dacă întindereaconfidenţialităţii trebuie să fie definită prin măsuri legislative, printr-un simplu acord sau prin ambele.
17. Atunci când întinderea confidenţialităţii este determinată de un simplu acord, acesta va trebui să recizeze faptele care pot fi difuzate terţilor odată cu terminarea procesului de mediere.

18. Obligaţia de confidenţialitate ar trebui să se impună mediatorului la toate etapele procesului de ediere şi chiar după încheierea sa. Atunci când această obligaţie conţine excepţii (dacă mediatoruleste chemat în calitate de martor al unei crime aflate în proces de mediere sau dacă participarea ediatorului est cerută în calitate de martor într-un proces în interesul superior al copilului sau înscopul de a împiedica o atingere adusă integrităţii fizice sau psihice a unei persoane) aceste excepţii rebuie să fie clar definite prin lege, prin reglementare sau acord.

19. Statele membre ar trebui să furnizeze garanţii juridice cu privire la confidenţialitate în cadrul edierii. Încălcarea obligaţiei de confidenţialitate de către mediator ar trebui să fie considerată dreptîncălcare disciplinară gravă şi să fie sancţionată în modul corespunzător.
1.6. Calificările mediatorilor
20. Pentru judecătorii care orientează părţile la aceste moduri alternative, pentru avocaţii care consultă
clienţii lor şi pentru încredea publicului în aceste moduri alternative, este esenţial de a asigura calitatea erviciilor de mediere.

21. Statele membre şi/sau părţile interesate de mediere ar trebui să furnizeze programe de instruire orespunzătoare pentru mediatori şi, ţinând cont de divergenţele în programele de instruire, să pună înaplicare norme comune în materie de instruire.
22. Cel puţin, următoarele elemente ar trebui să figureze în programele de instruire a agenţilor de ediere:􀂃 principiile şi obiectivele medierii,
􀂃 conduita şi deontologia mediatorului,
􀂃 fazele procesului de mediere,
􀂃 modurile de reglementare tradiţională a litigiilor şi medierea,
􀂃 cazurile în care medierea este indicată, structura şi desfăşurarea medierii
􀂃 cadrul juridic al medierii,
􀂃 arta şi tehnicile de comunicare şi de negociere,
􀂃 arta şi tehnicile medierii,
􀂃 numărul corespunzător de exerciţii practice şi jocuri de rol,
􀂃 particularităţile medierii în materie familială şi în interesul copilului (instruirea în domeniul edierii în materie familială), cât şi diferite tipuri de mediere în materie civilă (instruirea în domeniulmedierii civilă),
􀂃 evaluarea cunoştinţelor şi competenţelor persoanelor instruite.
23. Această instruire ar trebui să fie urmată de o supraveghere, tutelă sau o formare profesională ontinuă.

24. Statele membre ar trebui să recunoască importanţa stabilirii criteriilor comune pentru acreditarea genţilor de mediere şi/sau a instituţiilor ce oferă servicii de mediere şi/sau care formează agenţii demediere. Ţinând cont de mobilitatea crescândă în cadrul Europei, ar trebui luate măsuri necesare
5
pentru instituirea unor criterii comune internaţionale pentru acreditare, de exemplu un brevet de ediator european, etc.

25. În măsura în care unele state membre se confruntă cu dificultăţi în ceea ce priveşte calitatea ormării agenţilor de mediere, instituţiile naţionale de instruire sunt invitate să stabilească legăturişi/sau un program continuu de formare a agenţilor de mediere (de exemplu, un centru european de ormare a agenţilor de mediere). Consiliul Europei în cooperare cu Uniunea Europeană vor puteacontribui la aceasta.
1.7. Interesul superior al copilului
26. În materie de mediere familială statele membre recunosc unanim importanţa interesului superior al opilului. Totuşi, această noţiune se bazează pe criterii de apreciere variabilă în funcţie de diferitelelegislaţii naţionale.
27. Astfel, se recomandă statelor membre şi organismelor participante la medierea familială de a olabora în vederea stabilirii criteriilor comune de apreciere al interesului superior al copilului,incluzând posibilitatea pentru copii de a participa la procesul de mediere. Aceste criterii ar trebui să onţină pertinenţa vârstei copilului sau maturitatea sa mintală, rolul părinţilor şi natura litigiului.Consiliul Europei în cooperare cu Uniunea Europeană vor putea contribui la aceasta.
1.8. Codurile de conduită
28. Statele membre ar trebui să ia măsuri pentru a garanta, în cadrul lor, uniformizarea conceptelor,âmpul de aplicare şi garanţiile principiilor fundamentale ale medierii, astfel ca confidenţialitatea, prinadoptarea măsurilor legislative şi/sau elaborarea codurilor de conduită pentru mediatori.
29. Având în vedere faptul că Codul european de conduită a mediatorilor pentru medierea în materie ivilă şi comercială începe să obţină o recunoaştere generală a părţilor implicate în mediere pe totteritoriul Europei, se recomandă ca statele membre să asigure promovarea acestui Cod drept normă inimă în materia medierii civile şi familiale ţinând cont de particularităţile medierii în materiefamilială,
1.9. Încălcări ale codului de conduită
30. Dacă mediatorii nu respectă un cod de conduită, statele membre şi părţile implicate în mediere ar rebui să poată depune plângere şi să dispună de proceduri disciplinare.

1.10. Medierea internaţională
31. Urmare a adoptării în special a Recomandării Rec(98)1 cu privire la medierea familială, se pare că oarte puţine state membre au pus în aplicare mecanisme care să permită recurgerea la mediere încadrul cauzelor ce comportă un element de extraneitate. Prin urmare se recomandă statelor membre are au progrese în acest domeniu să faciliteze schimbul de informaţii cu alte state membre.

32. Ţinând cont de costul înalt al medierii internaţionale, statele ar trebui să încurajeze recurgerea la oile tehnologii care substitue întâlnirile faţă în faţă, aşa ca conferinţele video, reuniunile telefonice şimetodele de reglementare a conflictelor on line (utilizând Internetul).
2. ACCESSIBILITATE
2.1. Costul medierii pentru solicitanţi
6
33. Costul medierii pentru solicitanţi ar trebui să fie rezonabil şi proporţional cu interesele în cauză.
Pentru ca medierea să fie accesibilă publicului larg, statele membre ar trebui să le asigure o susţinere inanciară directă serviciilor de mediere.

34. Pentru cauze de egalitate în faţa legii şi de acces la justiţie este inadmisibil ca unele categorii ociale să nu poată beneficia de un serviciu în lipsa resurselor financiare. Pentru solicitanţii caredispun de mijloace economice limitate, statele membre ar trebui să fie încurajate să propună ajutorul uridic disponibil părţilor la mediere, în acelaşi mod cum se asigură ajutorul judiciar părţilor în proces.

35. Pentru ca medierea internaţională să fie accesibilă şi, ţinând cont de costul înalt al medierii nternaţionale şi de gradul de complexitate a organizării sale, statele membre ar trebui să ia măsuripentru stabilirea, susţinerea şi promovarea medierii internaţionale să asigure o susţinere financiară irectă serviciilor de mediere prin intermediul asistenţei judiciare şi/sau altor mijloace. Cu titlu deexcepţie, în statele membre unde delincventul trebuie să finanţeze parţial participarea sa la mediere,tatele membre trebuie să se asigure ca această contribuţie să fie proporţională veniturilor sale. Oprocedură de mediere costisitoare care nu este acoperită de asistenţa judiciară este susceptibilă să
constituie un obstacol la mediere.
2.2. Suspendarea termenelor de prescripţie
36. Pentru ca medierea să fie mai accesibilă, recurgerea la ea nu trebuie să fie împiedicată de riscul xpirării termenelor de prescripţie. Pentru remedierea acestei probleme, statele membre sunt puternicîncurajate să pună în aplicare dispoziţii care să prevadă suspendarea termenelor de prescripţie.
3. SENSIBILIZARE
37. Chiar dacă medierea este disponibilă şi accesibilă tuturor, nu toţi sunt sensibilizaţi în materie de ediere. Răspunsurile la chestionar arată cu unul din principalele obstacole la dezvoltarea medieriiconstă în lipsa sensibilizării instituţiei judiciare, a profesioniştilor şi a justiţiabililor, cât şi a publicului arg în general. Statele membre şi părţile interesate ar trebui să reţină că este dificil de a schimbaobişnuinţa societăţii de a conta în mod principial pe procedurile judiciare clasice pentru rezolvarea onflictelor sale.

38. Pentru ca Recomandările cu privire la medierea familială şi în materie civilă să fie accesibile actorilor de decizie publici, universitarilor, părţilor implicate în mediere şi mediatorilor, este esenţialca ele să fie traduse şi difuzate în limbile tuturor statelor membre.
39. Se recomandă CEPEJ crearea unei pagini speciale consacrate medierii pe site-ul său Internet. Ea a putea include traducerea Recomandărilor, rapoartele sale explicative şi alte documente pertinenteale Consiliului Europei cu privire la mediere, evaluarea impactului Recomandărilor cu privire la edierea civilă şi familială. Această pagină specială va putea de asemenea conţine informaţii cuprivire la controlul şi evaluarea dispozitivelor şi proiectelor pilot de mediere, o listă de prestatori de ervicii de mediere şi a agenţilor de mediere în statele membre, contacte utile internet, etc.

3.1. Sensibilizarea publicului larg
40. Statele membre, ONG-urile şi alte părţi implicate în mediere ar trebui să întreprindă măsuri orespunzătoare pentru sensibilizarea opiniei publice cu privire la avantajele medierii.

41. Aceste măsuri ar putea include :
• articole/informaţii în mass-media,
• difuzarea informaţiilor cu privire la mediere prin intermediul depliantelor/broşurilor, Internet,
afişelor,
• linii telefonice speciale,
• centre de informaţii şi consultanţă,
7
• campanii de sensibilizare focalizate, de exemplu « săptămânile medierii »,
• seminare şi conferinţe,
• zilele « uşilor deschise » în tribunale şi instituţiile ce prestează astfel de servicii.
42. Statele membre sunt de asemenea încurajate să pună la dispoziţia publicului informaţiile cu privire
la mijloacele de acces şi de utilizare a modurilor alternative de reglementare a litigiilor între utorităţile administrative şi persoanele private şi, în particular, prin intermediul difuzării lor prinInternet.
43. Statele membre ar trebui în aceiaşi măsură să noteze că crearea serviciilor de mediere drept anexă  tribunalelor pare să constituie, în practică, un mijloc eficace de sensibilizare a personalului judiciar, aprofesioniştilor din domeniul dreptului cât şi a justiţiabililor.
44. Statele membre, universităţile, alte instituţii academice şi părţile interesate de modurile alternative e reglementare a litigiilor între autorităţile administrative şi persoanele private ar trebui să susţină şisă promoveze cercetarea ştiinţifică în domeniul medierii şi altor moduri alternative de reglementare a onflictelor,45. Medierea şi alte moduri alternative de reglementare a conflictelor ar trebui incluse în programele
educaţionale naţionale.
3.2. Sensibilizarea justiţiabililor
46. Personalul judiciar, procurorii, avocaţii şi alţi profesionişti din domeniul dreptului, cât şi alte nstanţe implicate în reglementarea litigiilor ar trebui să furnizeze, la o etapă preliminară, informaţii şiconsultaţii specifice cu privire la mediere.
47. Cu scopul de a face să crească interesul justiţiabililor faţă de mediere, statele membre ar putea revede posibilitatea de a reduce, de a suprima sau de a rambursa cheltuielile de justiţie în cazurispecifice, odată ce părţile recurg la mediere pentru a încerca să rezolve conflictul lor, fie înaintea niţierii procesului sau în cursul procedurii judiciare.

48. Statele membre ar putea cere justiţiabililor şi furnizorilor de asistenţă judiciară de a prevedea,nainte de a beneficia de asistenţa în cauză cu ocazia unei proceduri judiciare, posibilitatea uneireglementări amiabile a conflictului, anume prin intermediul medierii.
49. Părţile ar putea fi sancţionate dacă ele nu vor folosi activ posibilitatea de a recurge la un mod de eglementare amiabilă. De exemplu, statele membre ar putea să prevadă instituirea unei reguli potrivitcăreia părţile la un litigiu civil sau familial rezolvat pe cale judiciară care în mod normal au dreptul la ambursarea cheltuielilor de justiţie, să nu poată pretinde la toată suma dacă ele au refuzat mediereasau dacă ele nu pot proba că au folosit în mod activ posibilitatea de a recurge la un mod de eglementare amiabilă a diferendului lor.

3.3 Sensibilizarea instituţiei judiciare
50. Judecătorii joacă un rol crucial în propagarea culturii reglementării amiabile a litigiilor. Este deci mportant ca ei să fie informaţi şi să cunoască din plin procedura de mediere şi avantajele sale. Acestscop ar putea fi atins prin intermediul sesiunilor de informare şi a programelor de formare iniţială şi ontinuă care comportă elemente specifice ale medierii utile în munca cotidiană a jurisdicţiilorspecifice.
51. Este important de a consolida legăturile atât instituţionale cât şi personale între mediatori şi udecători. Aceasta ar putea fi realizat prin organizarea de conferinţe şi seminare.

3.4. Sensibilizarea avocaţilor
8
52. Medierea ar trebui să fie inclusă în programele de formare iniţială şi continuă a avocaţilor.
53. Barourile şi asociaţiile de avocaţi ar trebui să deţină listele prestatorilor de programe de mediere şi ă le difuzeze avocaţilor.54. Statele membre şi barourile ar trebui să întreprindă măsuri pentru stabilirea baremelor onorariilor are să nu descurajeze avocaţii să acorde consultanţă clienţilor lor referitor la alegerea şi recurgerea lamediere în scopul reglementării litigiilor.
3.5. Sensibilizarea organizaţiilor neguvernamentale şi altor instanţe de referinţă
55. Statele părţi şi părţile interesate în mediere sunt încurajate să ia toate măsurile vizând ensibilizarea cu privire la mediere a organizaţiilor neguvernamentale şi altor instanţe de referinţă.

Album: MEDIEREA
med
1 images
Voir l'album