JURNALUL MEDIEREA

În rezolvarea disputelor, cu excepţia cazurilor, practic foarte reduse ca număr, în care părţile au abilităţi personale necesare negocierii unei soluţii pentru disputa în care se aflã, este nevoie de o a treia parte care să contribuie la soluţionarea unui conflict.

Această a treia parte trebuie să fie percepută ca imparţială, adică să nu aibă nici un interes în favorizarea uneia dintre părţi. “Dicţionarul de comunicare, negociere şi mediere” defineşte mediatorul ca fiind: “persoană, organizaţie, guvern care mijloceşte o înţelegere între două părţi (adverse), care face un act de mediere; mijlocitor, intermediar.”

Mediatorul este persoana neutră care, în cazul unei dispute, se situează între cele două părţi aflate pe poziţii antagoniste şi le facilitează apropierea poziţiilor prin intermediul unei negocieri eficiente si eficace, astfel încât problema pe care o au să îşi găsească o rezolvare.

Neutralitatea mediatorului se manifestă prin aceea că el nu are nici o legătură cu vreuna dintre părţile implicate şi nu are nici un interes nici faţă de subiectul disputei şi nici faţă de felul în aceasta se soluţionează sau de felul în care se finalizează procedura de mediere.

Spre deosebire de judecător sau arbitru, mediatorul nu are autoritate legală, nu reprezintă o putere. Mediatorul poate doar să convingă, să determine părţile să ajungă la rezolvarea conflictului, ajutându-le să se înţeleagă. Neutralitatea este condiţia sine qua non a medierii de succes.

Obligaţia mediatorului de a fi neutru decurge din convingerea sa că: -- neutralitatea părţii terţe captează încrederea oponenţilor -- numai neutralitatea permite identificarea unei “zone de contact”, în care se pot dezvolta acordurile reciproc avantajoase.

Mediatorul profesionist îşi construieşte intervenţia pe o analiză prealabilă a conflictului (natură, părţi, comunicare, interese, relaţia dintre pãrţi şi echilibrul de putere între acestea), iar intervenţia ca mediator este structurată pentru a parcurge un proces de mediere bine definit, cu etape clare, succesive şi cu reguli precis formulate, care trebuie respectate şi care sunt menite să îi păstreze statutul de neutralitate şi imparţialitate.

Scopul intervenţiei mediatorului este acela de a ajuta părţile să obţină consensul cu privire la opţiunile posibile pentru rezolvarea conflictului şi să formuleze împreună o soluţie negociată direct.

Mediatorul profesionist este o persoană care intervine ca un administrator al informaţiilor, ajutând la identificarea cauzelor conflictului şi a alternativelor de rezolvare, care sunt consensual acceptate.

Este uşor de declarat că preferinţele părţilor vor fi decisive, dar este mult mai dificilă comportarea în conformitate cu acest lucru. Pentru exercitarea profesiei de mediator profesionist este necesară o anumită configuraţie psihică şi caracterologică, care să se manifeste prin dorinţa de a contribui la crearea unui climat de înţelegere între indivizi.

De aceea această profesie este una vocaţională, pregătirea mediatorului având un caracter complex, interdisciplinar, ce îmbină cunoştinţe de drept, psihologie, sociologie precum şi metode şi tehnici specifice, bazate pe comunicarea verbală şi nonverbală şi pe negociere.

Prin esenta ei, medierea presupune o negociere între părţile aflate pe poziţii de egalitate, cu ajutorul mediatorului, persoana aptă să faciliteze discuţiile dintre ele şi să le sprijine pentru soluţionarea conflictului într-un mod reciproc convenabil, în spirit de imparţialitate şi dreptate.

Deci, medierea nu poate fi considerată monopolul unei singure profesii, activitatea de mediere având un caracter multidisciplinar, ce derivă din natura diversificată a conflictelor.

Calităţile unui mediator profesionist ar putea fi rezumate astfel:

- să insufle incredere, astfel încât să facă părţile să se simtă confortabil în procesul de mediere şi să arate că înţelege sentimentele/argumentele ambelor părţi -- să fie obiectiv şi neutru, aceasta presupunând să nu ia nicio parte şi să nu lase sentimentele personale să influenţeze procesul de mediere

- să fie un bun psiholog

- să fie un bun ascultator: folosind tehnicile ascultării active, să dea dovadă de empatie faţă de părţile aflate în conflict

- să dea dovadă de multă răbdare, adică sa fie dispus să continue procesul de mediere chiar dacă acesta poate dura mult sau poate părea plictisitor

- să fie creativ, adică să fie capabil să găsească soluţii în situaţii care par să fie fără scăpare (”think outside the box”)

- să fie flexibil, adică să reuşească să adapteze procesul de mediere la nevoile şi resursele părţilor aflate în conflict -- să fie perseverent, pentru a putea convinge părţile să ajungă la un compromis

- să aibă simţul umorului -- să fie modest

Desigur că mai sunt şi alte calităţi care pot defini mediatorul profesionist, în funcţie de personalitatea fiecăruia şi de situaţiile conflictuale cu care se confruntă.

Pentru ca o persoană să poată să devină mediator şi să desfăşoare activitate ca mediator profesionist trebuie în primul rând să îndeplinească condiţiile prevăzute la art. 7 din Legea nr. 192/2006 şi în al doilea rând să demonstreze că are cunoştinţele şi abilităţile necesare desfăşurării tipurilor de activităţi cerute de standardul ocupaţional al profesiei de mediator, aprobat de Consiliul pentru Standarde Ocupaţionale şi Atestare: documentare, organizare şi planificare, raportare, precum şi activităţi specifice.

Activităţile specifice constau în facilitarea comunicării între părţi, analiza informaţiilor, analiza conflictului şi facilitarea acordurilor de rezolvare a conflictului.

Prin urmare, mediatorul trebuie să aibă abilităţi şi competenţe pentru[1]:

· Asigurarea condiţiilor necesare desfăşurării activităţii -- stabileşte regulile de bază pentru desfãşurarea activităţii de mediere

- verifică autoritatea şi intenţia părţilor de a semna acordul final

- pregăteşte cadrul pentru desfãşurarea medierii ·

Facilitarea comunicării între părţi

- prezintă modul de lucru şi obiectivele medierii

- oferă părţilor informaţii suplimentare referitoare la mediere -- ascultă părţile prezentând-şi problemele

- facilitează generarea de informaţii de către părţi pentru înţelegerea problemelor

- reformulează şi concluzionează declaraţiile părţilor -- construieşte încrederea între părţi

- focalizează discuţia asupra problemelor (nu asupra persoanelor sau stărilor emoţionale)

- menţine o atmosferă de respect şi neutralitate între părţi. ·

Operarea cu documente

- stabileşte documentele cu care lucrează

- întocmeşte documente respectând prevederile legale

- arhivează documente asigurând nedeteriorarea acestora ·

Planificarea activităţii de rezolvare a conflictului

- stabileşte etapele de rezolvare a conflictului

- stabileşte planul de lucru şi termenele de realizare ·

Analizarea conflictului

- estimează scopul, intensitatea şi implicaţiile unui conflict

- determină dacă serviciul de mediere este justificat sau potrivit

- determinã deosebirile între practica curentă şi situaţia dată

- iniţiază procesul de mediere sau îl deferă, dupã caz ·

Analizarea informaţiilor

- identifică problemele de discutat

- evidenţiazã aspectele esenţiale ale problemelor în discuţie

Album: MEDIEREA
med
1 images
Voir l'album