JURNALUL MEDIEREA

Legea medierii, prin prevederile sale despre confidenţialitate, asigură protecţia victimelor unor infracţiuni penale.

Posibilitatea încheierii rapide a unui acord, vine în ajutorul victimei unei infracţiuni, care poate dispune rapid de mijloacele materiale necesare remedierii fizice a pierderilor suferite.

Nu este obligatoriu ca victima să întâlnească făptuitorul în cadrul procedurii de mediere. Părţile pot fi reprezentate de împuterniciţi cu procură notarială, sau de avocaţi. Conform legii 192 din 2006, art. 53, alin. 2 (“În cursul medierii părţile pot fi reprezentate de alte persoane care pot face acte de dispoziţie, în condiţiile legii.”)

Pe calea medierii penale pot fi soluţionate conflictele izvorâte din infracţiuni pentru care răspunderea penală se înlătură prin retragerea plângerii prealabile sau a împăcării părţilor. Împăcarea părţilor este convenţia dintre persoana vătămată şi făptuitor, încheiată în scopul de a înlătura consecinţele săvârşirii infracţiunii. Acordul în medierea penală se încadrează în mecanismul împăcării.

Infracţiunile a căror răspundere penală se înlătură prin retragerea plângerii prealabile sau prin împăcarea părţilor sunt expres prevăzute în Codul penal:

1. Lovirea sau alte violenţe (art. 180 C.pen., pentru care împăcarea îşi poate produce efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu);

2. Vătămarea corporală (art. 181 C.pen., pentru care împăcarea îşi poate produce efectele şi în cazul în care acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu)

3. Vătămarea corporală din culpă (art. 184 alin. 1 şi 3, C.pen.);

4. Violarea de domiciliu (art. 192 alin 1, C.pen);

5. Seducţia (art. 199 C.pen, pentru care doar împăcarea poate înlătura răspunderea penală);

6. Furtul pedepsit la plângerea prealabilă (art. 210 C.pen);

7. Abuzul de încredere (art. 213 C.pen);

8. Distrugerea (art. 217 alin 1, C.pen);

9. Tulburarea de posesie (art. 220 C.pen. pentru care doar împăcarea poate înlătura răspunderea penală;

10. Abandonul de familie (art. 305 C.pen.);

11. Nerespectarea măsurilor privind încredinţarea minorului (art. 307 C.pen.);

12. Tulburarea folosinţei (art. 320 C.pen).

Motivul pentru care medierea penală priveşte doar aceste infracţiuni este strâns legat de faptul că, în aceste cazuri, părţile pot ajunge la un acord în privinţa infracţiunii săvârşite şi a consecinţelor acesteia.